Un da pentru vecie

Standard

Salon-Ador-6-300x200

Au avut o relaţie complicată. Presărată cu despărţiri, împăcări, divergenţe, rar pe aceeaşi lungime de undă. Într-un final s-au hotărât să se căsătorească. Au antamat sală, biserică, au dat invitaţii, vreo 300 şi în ziua nunţii el nu a mai apărut. Zici că a intrat în pământ. A fost cu lacrimi, a fost durere şi zeci de mii de întrebări fără răspuns. Şi-a luat gândul că-l va mai vedea vreodată. Se gândea că a fugit cu vreuna după petrecerea burlacilor. Că a plecat pe jos în jurul Pământului sau chiar că a intrat la închisoare. Nimeni nu mai ştia nimic de el.

După vreo lună, la uşa ei au început să apară curierii de flori. Sute de flori, mii. Mesaje prin care îşi cerea iertare. Motive invocate pentru laşitatea lui. Îi fusese frică. Se panicase. Rău de tot. Cu timpul l-a iertat pentru că îl iubea prea mult. Au continuat să rămână iubiţi şi niciunul n-a mai îndrăznit să pomenească măcar despre marele pas ce trebuiau să-l facă. Marele pas ce s-a transformat în cel mai mare eşec de până atunci.

El nu putea dormi liniştit. Era bărbat, nu tufă. Cum a putut să fugă? Cum a putut să se facă de râs? Cum aşa? El? El care ar fi trebuit să dea dovadă de bărbăţie, de putere, de încredere? Trebuia să se revanşeze. A cerut-o din nou. Ea, cum era şi firesc, s-a speriat. A zis da cu jumătate de gură şi a pus o condiţie. Dacă e să se căsătorească de-adevăratelea, o vor face ei şi doar ei. Martori le vor fi primii oameni întâlniţi pe stradă, sau secretara de la primărie. Vroia să-i devina soţie, dar nu ar mai fi putut să suporte încă o dată ruşinea vreunui eşec. El ştia că acum ori niciodată o va putea face doamna lui. Vroia ca totul să fie memorabil. A ticluit planuri, a răstălmăcit idei şi s-a decis că pentru femeia visurilor lui trebuie să redevină în ochii ei şi ai lui, bărbatul de care ea s-a îndrăgostit: încrezător, puternic, romantic, omul care-i poate oferi şi luna de pe cer.

Avea nevoie de un loc magnific. Un loc pe care nu îl întâlneşti peste tot. Un loc în care el şi ea puteau să îşi unească destinele şi să-şi aducă aminte cu emoţie, mereu de acel moment. A ales un salon de nunta ca-n poveşti. Deja ştia şi cum se vor întâmpla lucrurile. Vroia să iasă din tipare. Aveau să se căsătorească civil şi religios lângă piscină. Îi va spun  că martori le vor fi chelnerii, iar domnişoare de onoare, dacă va vrea, ar putea să-i fie doamna de la recepţie şi o menajeră. Nu conta. A vizitat salonul şi a ştiut că acolo se pot face minuni.

Salon-Toujours-lAmour-15-300x199

Ziua cea mare se apropia cu paşi repezi. El era copleşit de emoţii, dar emoţii constructive. Vroia ca totul să iasă perfect. Anunţase familiile, prietenii, unii chiar l-au luat în râs, dar nu s-a lăsat impresionat. Planul era făcut. De pregătirile locaţiei nu îşi făcea griji. Ştia că are de a face cu prifesionişti, aşa că meniul, aranjamenteleşi întreg desfăşurătorul nunţii l-a stabilit cât ai zice…”dragoste”.

Stabiliseră să îşi jure iubire eternă pe 19 iunie. Era o sâmbătă. Avea să fie o sâmbătă doar a lor. S-au îmbrăcat dichisit, fiecare cu ce avea mai frumos. Nu au ales ţinutele tradiţionale… nu avea sens. Urmau să fie doar ei şi dragostea lor. Spre seară au ajuns la Salon du Mariage Toujours l’Amour. Era o linişte romantică. Candele aprinse peste tot, piscina luminată, un pian trona în mijlocul ei pe o platformă, o arcadă cu flori era amenajată lângă apa limpede. Acolo aveau sa-şi spună marele DA. Emoţiile au copleşit-o când a văzut frumuseţea locului. Căldura serii nici n-o mai simţea. O luaseră frisoanele fericirii când în jurul ei vedea doar frumos. I-au căzut ochii pe o masă înbelşugată cu preparate de care nici măcar nu mai văzuse. Avea doar doua scaune, flori multe şi era înconjurată de ghirlande de beculeţe discrete. Imaginea i se părea desprinsă din poveşti. Au înaintat timizi spre arcada cu flori. S-au întânit cu ofişerul stării civile şi în scurt timp aveau să devină soţ şi soţie. Ea nu şi-a dat seama că martorii nu erau prezenţi. Se uita după chelneri, aşa cum stabiliseră. Primul întâlnit avea să le fie martor, nu? Nu era nimeni. Ofiţerul stării civile nu era panicat dar nici nu îşi aduna hârtiile să plece şi să-i lase să se bucure doar ei de moment.

L-a văzut pe el total relaxat şi… nu înţelegea nimic. Atunci a luat-o de mână şi a invitat-o la dans. La pian se aşezase un bărbat, nu îl văzuse mişunând pe acolo…

Salon-Toujours-lAmour-3-300x199

 

Au avut parte de cel mai romantic moment. Erau soţ şi soţie, iar acesta era primul lor dans. Nu mai conta nimic în jurul lor. Auzeau doar muzica, adierea vântului şi inimile lor. Totuşi lipsea ceva. Pentru ea, lipsea ceva. Îi era dor de Ioana, Eliza, Magda şi Cristina. Îi era dor de prietenele ei. Le-ar fi vrut acolo. Îi era dor de tata, de mama, de fratele ei. Îi vroia şi pe ei acolo. Asta era. Şi-a luat gândul şi a decis să se bucure de moment. La un moment dat s-a trezit din visare, visarea aceea dulce din braţele lui într-un ropt de aplauze. Şi-a ridicat ochii din ochii lui şi s-a uitat în jur. Era şocată. Între luminile înşirate perfect în jurul piscinei şi a locului magnific distingea siluete cunoscute. Multe. Foarte multe. Oameni îmbrăcaţi frumos, zâmbitori, fericiţi. Erau toţi ai lor. Erau acolo, pentru ei. Aplauzele au continuat minute în şir. În scurt timp s-au găsit şi martorii care să semneze pentru ei.

Dar unde erau mesele pentru invitaţi? Nu primeau nimic de mâncare? Veniseră doar să îi aplaude? Suprizele continuau însă pentru ea. Proaspătul soţ a luat-o de mână şi a condus-o spre o sală. După nişte draperii somptuoase se distingeau lumini fantastice. Se întrezăreau culori calde, locul emana pur romantism. Când au intrat, toţi au rămas fără grai. El se întrecuse pe sine. Alesese tot ce era mai frumos pe lume. Un pachet ultra all-inclusive! Florile le-au luat ochii, mesele aranjate i-au lăsat fără grai, ringul de dans absolut imens parcă îi intimida.

Salon-Toujours-lAmour-30-300x199

Petrecera a fost absolut fabuloasă. S-a dansat până în zorii zilei şi nimeni nu vroia să plece. Nici nu ar fi avut de ce… Nunta trebuia sa fie o poveste. Povestea lor! El s-a ocupat şi de asta. Locuri de cazare erau din belşug, aşa că le-a antamat pe toate. Şi-a tratat invitaţi şi mai ales mireasa, într-un stil regesc. Meniul a fost din cale afara de bun. Spectacolul le-a luat ochii. Barmanii făceau jonglerii, cocktailurile curgeau râuri, râuri, muzica nu îi lăsa să stea pe scaune, iar piscina devea tot mai tentantă. Nu e de mirare că noaptea s-a încheiat acolo, cu haine aruncate pe margine, pantofi pierduţi prin verdeaţă şi artişti cântând frenetic melodiile lor preferate.

Nunta a fost într-adevăr o poveste. O poveste cum puţini au parte, însă locul şi tot ce au avut la dispoziţie au făcut ca totul să devină posibil. Dimineaţă au rpmas singuri, pe marginea piscinei. Li se părea că tot ce au trăit în ultimele ore a fost un vis. Un vis frumos. Însă verighetele lor erau martorii ca totul a fost cât se poate de real. Şi-au jurat să se iubească veşnic. Ea, i-a mulţumit pentru tot. A transformat-o în doamna lui, iar el a redevenit bărbatul de care ea s-a îndrăgostit.

Salon du Mariage Toujours l’Amour e locul în care se îndeplinesc visuri. E locul în care se clădesc amintiri unice, e locul în care se scriu în suflet şi minte poveşti. Poveşti ce se scriu o dată, pentru totdeauna.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBLog 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s